„Lăsați copiii să vină la Mine!”

(Lc 18,16)

 

 

 

 

 

 

 

 

Programa de educație a

GRĂDINIȚEI DE COPIII

(cu program normal)

aparținând

Liceului Teologic Romano-Catolic

„Gróf Majláth Gusztáv Károly”

– cu sediul în Alba Iulia –

 

 

 

CUPRINS

 

1.      Datele grădiniței conform Statutului

2.      Introducere

2.1.   Menirea grădiniței romano-catolice

2.2.   Principiile educative de bază ale Bisericii

3.      „Copiii lui Dumnezeu” – aspectul grădiniței catolice

            3.1. Imaginea copilului

            3.2. Imaginea grădiniței catolice

4.      Principiile organizatorice ale activității și vieții din grădiniță

4.1.   Organizarea grupelor

4.2.   Condițiile personale

4.3.   Condițiile de dotare

4.4.   Organizarea vieții din grădiniță

5.      Obiectivele generale educative ale grădiniței catolice

5.1. Sarcinile educației din grădiniță prin prisma educației în limba maternă

5.2. Educarea la credință

5.3. Educația afectivă și asigurarea procesului socializării

5.4. Formarea conduitei de viață sănătoase

5.5. Educarea copilului dezavantajat social

5.6. Educația rațională, realizarea educației diferențiate

6.      Formele de activitate ale grădiniței catolice

6.1. Educarea la credință

6.2. Jocul

6.3. Poezia, povestea (basmul)

6.4. Cântecul, jocul cu cântec, muzica

6.5. Educația vizual㠖 Desenul, modelare, lucrul manual

6.6. Mișcarea – Gimnastica

6.7. Cunoașterea mediului înconjurător

6.8. Activități cu caracter de muncă

6.9. Învățarea

6.10. Caracteristicile dezvoltării la sfârșitul vârstei preșcolare

7.      Ocrotirea copilului și a tineretului

8.      Colaborarea părinților, preșcolarilor și educatoarelor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

LEGISLAȚIA

Legi

Regulamentul de organizare și funcționare a învățământului preșcolar aprobat cu O.M. nr.4464/7.09.2000

Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului

 

Legislația Bisericească

Documentele celui de-al II-lea Conciliu de la Vatican

Ordonanțe, programe

·                  Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii (OMEN nr. 4418/8.08.2000)

·                  Modificarea de programă  (Nota MECT nr. 35500/20.08.2003)

·                  Nota MECT  nr. 28.259/9.03.2000 și Adresa nr. 37.314/21.09.2001. privind documentele de evidență a activității educatoarelor din învățământul preșcolar.

 

 

 

 

1.     DATELE GRĂDINIȚEI CONFORM STATUTULUI

Datele caracteristice ale grădiniței

Denumirea oficială a grădiniței:

GRĂDINIȚA DE COPIII

al Liceului Teologic Romano-Catolic

„Gróf Majláth Gusztáv Károly”

(cu program normal)

Adresa precisă a grădiniței: Alba Iulia, Str. Ferdinand I., nr. 38. – Jud. Alba

 /Secretariat: 510009. Alba Iulia, Str. Păcii, nr. 4. - Tel. 0258-819869/

 

Data și numărul Statutului:

 

- Aprobarea IȘJ Alba: 6530/24.02.2007. - aprobarea înființării

- Autorizația de încredere –

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2.     INTRODUCERE

Baza educației creștine o constituie Biblia, în care Dumnezeu a grăit:

„Să facem om după chipul și după asemănarea Noastrㅔ (Fac 1.26)

            Acesta exprimă nemărginita dragoste a lui Dumnezeu față de omul creat cu posibilitate evolutivă. Omul este deschis către infinit, fiind o persoană unică. Este capabil să cunoască și să formeze pe sine însuși și pe lume, având acea trimitere dumnezeiască, să identifice acele posibilități, care i-au fost dăruite de Dumnezeu cu ocazia creării sale.

Formarea personalității – umane începând de la copilărie, parcurgând pubertatea și ajungând la tinerețe – constituie un proces lung. Oamenii fiecărei ere își au caracteristicile proprii, privind atât ariile vieții și ale culturii de care se interesează, sau în exemplele umane, ori în acele valori, la care sunt sensibili.

Omul – pe parcursul dezvoltării sale – se auto-sesizează, își cunoaște semenii și natura înconjurătoare. Descoperă libertatea sa personală prin trezirea conștiinței sale, și totodată dezvoltă în sinea lui simțul de răspundere. Progresul său corporal, sufletesc și spiritual relevă sensul și scopul vieții sale: dezvoltarea spre binele semenilor săi a cadourilor individuale, primite de la Dumnezeu, astfel făcând să strălucească dragostea dumnezeiască pentru lumea creată.

Educația realizată în grădiniță este puericentrică, și ca urmare se străduiește să dezvolte personalitatea copilului.

Întreaga zi a grădiniței catolice, jocul, lucrul, însușirea cunoștințelor, formarea comunității se realizează printr-o optică de idei specială. Copilul este considerat cadoul lui Dumnezeu încredințat nouă, acea comoară a părinților, a cărei valoare reală puțini o cunosc – această comoară relevându-se treptat pentru părinți, prin munca de evanghelizare a grădiniței catolice. Mulți copii în grădinița catolică asimilează primele cunoștințe religioase. Pornind de la particularitățile sale de vârstă, este important ca – inițial – să cunoască iubirea lui Dumnezeu din exemplele de viață ale adulților (educatoare, doici) din preajmă.

 

 

MENIREA GRĂDINIȚEI ROMANO-CATOLICE

„Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile,…și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. (Mt 28, 19–20)

 

Menirea grădiniței romano-catolice către societate

Activitatea misionară a Bisericii este poruncită de însuși Isus Cristos. Conducerea spre Dumnezeu a oamenilor, ajutarea lor spre mântuire, trebuie să constituie o trăsătură  fundamentală a omului, care urmărește pe Cristos (Mt 5, 11–16).  Cu toate că Biserica are 2000 de ani vechime, această sarcină trebuie să reînceapă în cazul fiecărui om.

Menirea Bisericii este propovăduirea Evangheliei, deci să facă cunoscută tuturor vestea cea bună a mântuirii. Evanghelia lui Isus Cristos conține acea pretenție să înrădăcineze în viața și în sufletul oamenilor. Tocmai acesta este și scopul educației realizate de grădinița catolică.

Prezentul nostru duce lipsa unei ordine de valori stabile. Grădinița catolic㠖 recunoscând prin lumina învățăturii creștine menirea fundamentală a omului – dorește să depună concomitent bazele personalității și credinței sănătoase. Omului este necesară educația morală adecvată, pe care se poate construi credința.

Prin îngrijirea legăturilor cu familiile copiilor, grădinița catolică poate ajuta din ce în ce mai mulți oameni, să găsească adevăratele valori. Tocmai pentru acesta, unitatea noastră preșcolară este deschisă tuturor acelor familii, care acceptă spiritualitatea creștin-catolică a ei. În cazul familiilor de confesiune diferită de cea catolică, grădinița noastră respectă tradițiile religioase proprii.

 

            Menirea grădiniței romano-catolice către pedagog

În cadrul Bisericii rolul grădiniței catolice este din ce în ce mai însemnat. „Între mijloacele de realizare a educației, credincioșii să acorde o mare importanță școlilor care, fără îndoială, sunt pentru părinți principalul ajutor în îndeplinirea misiunii lor educative.”[1]

Ca oricare unitate de învățământ și de educație, și grădinița catolică este dependentă de pedagogi. Poate atinge scopurile și obiectivele propuse, dacă educatoarele și chiar și persoanele auxiliare sunt profund marcate de conștiința menirii creștin-catolice.

Grădinița noastră nu este numai o instituție creștină, dar trebuie să aibă și spiritualitate  și suflet catolice.

 

Menirea grădiniței romano-catolice către copil

            Creatorul a înzestrat fiecare copil cu diferite valori spirituale, sufletești și somatice,  care trebuiesc aduse la suprafață de toți acei, care sunt responsabili față de copiii, aceștia din urmă neputând a fi formați nici de părinți, nici de pedagogi „după chipul și asemănarea proprie”, ci trebuie să identifice voința Părintelui Ceresc față de ei, ajutându-L în realizarea acesteia. Pe parcursul dezvoltării sale, copilul absoarbe cunoștințele și experiențele din anturajul său. Sarcina adultului, care se află în contact cu el, este de a crea un mediu prielnic, care-l ajută, îi activează creativitatea internă deschizând terenul pentru acceptarea cuvântului lui Dumnezeu. „Voi pune legea Mea înăuntrul lor, și pe inimile lor voi scrie...” (Ier 31, 33)

 

2.1.  Principiile educaționale de bază ale Bisericii

Datoria și dreptul de a educa îi revin dintr-un motiv special Bisericii, căreia Dumnezeu i-a încredințat misiunea de a-i ajuta pe oameni să poată ajunge la plinătatea vieții creștine. Deoarece adevărata educație trebuie să urmărească formarea integrală a persoanei umane în perspectiva scopului ei ultim, și totodată a binelui comun al societății, copiii și tinerii să fie astfel educați încât să-și poată dezvolta în mod armonios calitățile fizice, morale și intelectuale, să dobândească un desăvârșit simț de responsabilitate și o folosire corectă a libertății și să fie pregătiți să participe activ la viața socială. (C.D.C. – 794-795)

Dintre documentele celui de-al II-lea Conciliu de la Vatican Gravissimum Educationis Momentum scrie despre importanța educației catolice – precizând:

            „În mod cu totul deosebit, îndatorirea de a educa revine Bisericii, nu numai pentru că trebuie să fie recunoscută că societatea umană este capabilă de educație, ci mai ales pentru că cere misiunea de a vesti tuturor oamenilor calea mântuirii, de a arăta credincioșilor viața lui Cristos și de a-i ajuta cu solicitudine continuă să poată ajunge la plinătatea vieții dumnezeiești.”[2]

Grădinițele de copiii și școlile catolice constituie părți integrante menirii Bisericii, privind îndeosebi educația la credință. Biserica – prin unitățile sale de învățământ – oferă omului zilelor noastre principiile sale educaționale, își asumă în mod specific un rol important în dialogul cultural, înlesnind astfel dezvoltarea reală, care poate conduce la afirmația totală a fiecărui om.

Când pomenim despre educația catolic㠖 vorbim despre trimiterea formulată de însuși Isus Cristos –, ca urmare trebuiesc luate în considerare:

·         Învățătura Sfintei Scripturi, din ea izvorând comportamentul de educator și de învățător, menirea apostolică;

·         Hotărârile Codului de Drept Canonic;

·         Documentele sinodale și enciclicele pontificale.

 

La întocmirea programei de activități a GRĂDINIȚEI DE COPIII al Liceului Teologic Romano-Catolic „Gróf Majláth Gusztáv Károly” am luat în considerare următoarele:

-            Sfânta Scriptură,

-            Curriculum-ul național al învățământului preșcolar,

-            Secvențele referitoare ale Codului de Drept Canonic,

-            Principiile educației preșcolare naționale și ale minorităților naționale.

 

 

 

 

 

 

3.     „COPIII LUI DUMNEZEU” – ASPECTUL GRĂDINIȚEI CATOLICE

 

 

 

3.1. Imaginea copilului

            „Pentru omul creștin copilul este darul lui Dumnezeu, o verigă a continuității vieții umane. Va păși în viață prin legile naturii și moralității date de Dumnezeu, și conform legilor date de Dumnezeu trebuie dezvoltat ca om. Comoar㠖 fiind un boboc de viață provenind de la Dumnezeu, comoar㠖 purtând suflet nemuritor.” (dr. Marczell Mihály)

·                  În dezvoltarea personalității copilului un rol hotărâtor îl are anturajul personal și cel de dotare.

·         Educația preșcolară este puericentrică, dezvoltând personalitatea întreag㠖 prin:

 

3.2. Imaginea grădiniței catolice

Grădinița catolică constituie veriga de pornire a învățământului public. Este o instituție sinestătătoare din punct de vedere profesional, cu un rol de completare a educației primite de copil în sânul familiei, de la vârsta de 3 ani – până la intrarea în clasa I.

Grădinița noastră devine catolic㠖 bineînțeles, la diferite niveluri – prin faptul, că toată comunitatea din unitate se conformează principiilor creștine. Din acest motiv învățăturile evanghelice stau la baza educației, devin o forță de motivare internă, într-un cuvânt: finalitate.

Grădinița noastră consolidează spiritul familial, metodele educative bazându-se pe ideea prevenirii, cu conținut de iubire și încredere. Acestea presupun o neîntreruptă prezență educativă, care asigură într-o atmosferă plăcută dezvoltarea polivalentă și armonioasă a preșcolarilor. Prezența efectivă are forță de motivare la activități comune, la joacă, la dialog. Prin toate acestea se poate dezvolta la copii simțul respectului persoanelor din jur, acceptarea lor, iubirea și stima. Educația face posibilă și ajută dezvoltarea personalității copilului.

Totodată, grădinița noastră promovează valorile creștine, datinile și obiceiurile poporului nostru, făcând posibilă moștenirea și asimilarea acestor valori în viața sufletească, spirituală și rațională a copiilor. Grădinița noastră este de fapt o părticică a Bisericii, care depășește hotarele propriului popor, considerând întreaga omenire o familie mare, în care toți suntem frați și surori, și care pune în evidență prosperitatea persoanei, și diversitatea în unitate. Idealul nostru uman: fundamentarea vieții măsurate prin Isus Cristos.

 

 

4.     PRINCIPIILE ORGANIZATORICE

ALE ACTIVITĂȚII ȘI VIEȚII DIN GRĂDINIȚĂ

 

4.1. Organizarea grupelor

În grădinița noastră sunt grupe eterogene organizate pe următoarele criterii socio-psihologice:

Înlesnirea socializării:

-          Acest model de organizare a grupelor este mai aproape de viața cotidiană și cea familială, și face posibilă o acomodare mai ușoară a noilor veniți în grupe. Această organizare se realizează ținând cont de doleanțele părinților și de necesitățile copilului – în comun acord cu educatoarele. Acomodarea la noile condiții se realizează mai repede și mai ușor, frații și copii mai mari contribuind la înlesnirea socializării. Se scurtează perioada de acomodare, noii veniți ajungând în comunități cu sistem de obiceiuri deja bine format, în interiorul cărora cei mici pot vedea și pot imita activitatea celor mai în vârst㠖 astfel însușind mai repede aspectele vieții de grădiniță.

-          Îndeosebi la frați, dar și în alte cazuri, ocazional putem observa o atracție exagerată față de fratele mai mare, sau din partea acestuia alinarea pronunțată a fratelui mai mic. În aceste cazuri funcția educativă a educatoarei va crește semnificativ, favorizând găsirea proporționalității sănătoase. În cazul grupelor eterogene preșcolarii care urmează să intre în clasa întâi, nu sunt trecuți în grupe separate.

-          Sunt date condițiile pentru imitare și pentru urmărirea modelelor printre copii, ei devenind mai sinestătători, iar învățarea socială are randament mai ridicat. Se reduce esențial numărul cazurilor conflictuale în grupele eterogene, printre preșcolarii de diferite vârste, dat fiind faptul, că ei dau reciproc exemple pentru atenuarea diferendelor.

-          Frații, prietenii, cunoștințele pot deveni membrii aceleiași grupe. Cel mai în vârstă exercită iubirea ocrotitoare, cel mic va simți siguranță, și amândoi vor trăi concomitent sentimentul de comuniune. Sentimente asemănătoare le pot trăi și copii unici, care-i ajută în formarea comportamentului de corectă autoevaluare.

-          Copilul face cunoștință pe parcursul procesului asumării rolurilor cu diferitele situații de ierarhizare.

 

Formarea imaginii de sine

-          Printre copii de diferite vârste imaginea de sine se diferențiază mai repede, conștiința de sine se dezvoltă mai bine.

 

Dezvoltarea empatiei

-          Vor învăța să se acomodeze, să se comporte în comunitatea de vârstă eterogenă, se dezvoltă competențele empatice ale copilului, ca urmare, vor accepta diferențele personale ca fiind de sine înțelese.

-          Se formează aptitudinea de acomodare la diferite roluri, și în procesul de conlucrare cu ceilalți din grupă, se dezvoltă competențele de inițiativă, organizatorică și de conducere.

-          Coexistența diferitelor niveluri ale legăturilor comunitare ajută copii să devină sinestătători, să găsească modurile adecvate de comportare, și de rezolvare a conflictelor.

 

Formarea competențelor comunicative

-          În cadrul grupei eterogene constituie o puternică motivație exemplele de exprimare orală venite din partea celor mai în vârstă. Siguranța și curajul de exprimare a preșcolarilor mai în vârstă îndeamnă la imitare pe cei mici – și pe acei, care se confruntă cu greutăți, probleme și inhibiții. Se formează mai repede disciplina de vorbire, pentru că preșcolarii o vor învăța reciproc.

-          În cadrul grupelor eterogene se poate rezolva educarea integral㠖 în mijlocul preșcolarilor sănătoși – a copiilor cu deficiențe mintale mai puțin severe.

-          Membrii grupelor pot participa în comun în unele activități (mici meserii, activități vizuale, jocuri de dramă, cunoașterea instrumentelor muzicale, teatru de păpuși, jocuri stimulative, concursuri de gimnastică, dans pentru copii, excursii, piese de teatru comune.

 

Dirijarea grupelor eterogene constituie o sarcină cu totul nouă pentru educatoare. Ca urmare trebuie să aibă competențe empatice în mod sporit, deoarece trebuie să se conformeze deodată lumii afective a preșcolarilor de 3-7 ani. O problemă esențială a grupei eterogene este asigurarea atmosferei sănătoase și a colaborării armonioase dintre membrii grupului. Pe aceasta bază principiul director trebuie să fie asigurarea egalității în drepturi și obligații în cazul fiecărui copil component al grupului respectiv, să nu deranjeze unul pe altul, să nu fie nici unul spre detrimentul altuia. Preșcolarul mai în vârstă îl poate ajuta pe cel mic, dacă acceptă această sarcin㠖 și ca să accepte, în acest sens îl poate motiva educatoarea care își validează funcția sa educativ㠖, dar acest ajutor nu trebuie să aibă un caracter obligatoriu. Să nu oblige educatoarea pe cei mai în vârstă să facă acele lucruri, care ar fi obligațiile celor mici. Ca atare trebuie să se fortifice sentimentul iubirii de ocrotire, de întrajutorare printre preșcolari.

La formarea grupelor trebuie luat în considerare:

–        numărul copiilor de aceeași vârstă din grupă trebuie să fie proporțional, ca preșcolarii să aibă posibilitatea de a găsi prieteni, colegi de joacă, în scopul echilibrării diferențelor cauzate de diferitele particularități de vârstă;

 

4.2.Condițiile personale

Imaginea noastră despre pedagog:

Pedagogul (educatoarea) instituției noastre este un creștin autentic, caracterizat prin optimism pedagogic, respect față de părinți și acea formă de iubire a copiilor, care pune în evidență înțelegerea, compasiunea, acceptarea, întrajutorarea. În acest sens putem afirma că educatoarele noastre sunt bine pregătite psihopedagogic, sunt receptive la utilizarea metodelor și strategiilor noi, moderne. Ele sunt preocupate în permanență de întărirea credinței, de autoperfecționare și de a participa la diferitele cursuri de specialitate. Totodată cunosc temeinic documentele curriculare în vigoare, și activează în privința conceperii pozitive a valențelor personale. Ele ofer㠄talanții” primiți de la Dumnezeu și cunoștințele asimilate comunității noastre, spre propășirea acesteia.

 

4.3.Condițiile de dotare

Edificiul grădiniței noastre servește în mod optim și în siguranță vieții și activității preșcolarilor. Ne-am străduit, ca anturajul să radieze un sentiment de ordine, calm și armonie.

Încăperile folosite pentru activitățile grupelor, băile, vestiarele sunt amenajate astfel, ca să prevină posibilitățile de accidentare, asigură o atmosferă familială. În curtea grădiniței diferitele ustensile mobile și fixate fac posibile mișcările diverse, joaca, gimnastica – contribuind astfel la dezvoltarea armonioasă corporală a copiilor.

Înzestrarea, aranjarea încăperilor grupelor demonstrează personalitatea educatoarelor, conștiinciozitatea lor față de procesul educativ. Obiectele și instrumentele din dotare sunt confecționate din materiale naturale. Culorile și formele armonioase ajută interiorizarea nevoii estetice. Posibilitățile de transformare cu ușurință a interiorului servesc dezvoltarea creativității copiilor. Instrumentele de joacă contribuie la dezvoltarea preșcolarilor și sunt adecvate activităților și conținuturilor. Biblioteca grădiniței noastre numără cărți valoroase de literatură pentru copiii și de specialitate pentru pedagogi; este îmbogățită încontinuu cu ediții, apariții noi. Înzestrarea tehnică este bună: grădinița având calculatoare, aparat de copiere (xerox), televizoare, radiocasetofoane, videorecordere. În cazul dotării luăm în considerare posibilitățile date de dezvoltarea înzestrării și înaintăm proiecte către diferitele fundații.

 

4.4     Organizarea vieții din grădiniță

Organizăm timpul didactic petrecut de copii în grădiniță conform nevoilor lor fiziologice. Orarul conferă perioade de timp adecvate principalei forme de activitate a preșcolarului – joaca. Activitatea didactică adâncită o favorizăm printr-un orar cu caracter continuu, fluent, flexibil, cuprinzător pentru întreaga perioadă petrecută în grădiniță. Pentru satisfacerea nevoii de mișcare a copiilor asigurăm timp adecvat mișcărilor și jocurilor comune.

 

PROGRAMA GENERALĂ A ORARULUI SĂPTĂMÂNAL

 

 

PERIOADA

DENUMIREA ACTIVITĂȚILOR

07.30-08.45

- Joc liber, dezvoltare integrată în jocuri, dezvoltarea competențelor conform nevoilor personale

08.45-09.00

- Gimnastica de dimineață

09.00-09.15

- WC - spălarea mâinilor

09.15-09.45

- micul dejun, spălarea dinților

09.45-10.00

- educație religioasă, asigurarea condițiilor pentru liniștire (meditație)

activitate liberă programată

- activități personale și de micro-grup integrate în joacă, dezvoltare, joc liber

10.00-11.00

Activități legate programate:

·    Prelucrarea unor impresii, trăiri, experiențe din anturajul nostru

·    Dezvoltarea vorbirii

o  Poezii, basme

·    Însușirea cunoștințelor de bază matematice – dezvoltarea gândirii logice

·    Cântul, muzica, jocuri cu cântec – dezvoltarea simțului ritmic

·    Desen, modelare, lucru manual, scris – dezvoltarea dibăciei manuale

o  Dezvoltarea competențelor specifice prin activitate personală și în grup

·      Educația fizică zilnică sau educația fizică obligatorie (în sală, în sala de gimnastică, sau în aer liber)

·      Trăirile emotive din lumea înconjurătoare, observarea mediului

11.00-12.00

Activități nelegate programate:

·    Activități individuale și în grupuri mici integrate în joacă

·    Activități solicitate de copii – joc liber

12.00-12.20

·    Poveste

12.20-12.30

·    Joaca și îmbrăcarea – până la sosirea părinților

 

 

Conținuturile activităților sunt date de schimbările anotimpurilor, viața plantelor – animalelor – oamenilor, sărbătorile anului liturgic.

În cursul cunoașterii mediului înconjurător contribuim la formarea viziunii copiilor în legătură cu: cantitate, formă, dimensiune, aspecte privind timpul – planul – spațiul.

Orarul săptămânal nu reprezintă activități zilnice, ci – prelucrarea impresiilor, trăirilor, cunoștințelor, experiențelor – pe teme date, prin diferitele arii curriculare de activitate. Mărimea timpului didactic alocat depinde de importanța temelor respective, dimensiunile lor, interesul arătat de copii față de temele respective.

 

 

Prelucrarea unei teme se realizează conform următorului model:

 

TEMA:………………………….......................................      

DATA:……………............................................................

 

Acumularea experiențelor

 

Despre lucruri, situații reale, despre mediul înconjurător

 

Prin fapte active

 

Prin joacă

Prin relația cu Dumnezeu

Sărbători /

prin sărbătorire

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adâncirea trăirilor și a experiențelor

 

Prin conversație

Prin întâmplări și basme

 

Prin joacă

Prin activități creative/lucru manual/desen

Prin cântec/muzică

 

Prin mișcare

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

4.3.1.      Documentele scrise ale grădiniței noastre

-          Legea Învățământului

-          Programa națională de bază a activităților instructiv-educative în grădinița de copiii

-          Programa locală a activităților instructiv-educative ale Grădiniței de Copiii al Liceului

       Teologic Romano-Catolic „Gróf  Majláth Gusztáv Károly” (cu program normal)

-          Regulamentul de organizare și funcționare a învățământului preșcolar

-          Proiectări didactice anuale

-          Programa instructiv-educativă a grupelor de copiii

-          Programa anuală, proiectarea activităților ale directorului instituției

-          Registrul de înscriere

Scopul evaluării și a verificării este dezvoltarea și ajutorarea exercițiului pedagogic, dezvoltarea educației credincioase.

Ariile: verificarea condițiilor activității educative, urmărirea programei educative locale, verificarea și analizarea documentelor.

În munca noastră este importantă evaluarea obiectivă, circumspectivă, pe baze faptice, concepută și realizată în mod constructiv. Pe parcursul analizării muncii practice un punct de vedere primordial îl constituie respectarea muncii individuale și sinestaătătoare, asigurarea libertății metodice, întărirea pozitivă.

.

4.3.2.      Sarcini privind ocrotirea copilului

Situația socio-materială a familiilor copiilor grădiniței noastre se distribuie aproape în mod egal în două: cei cu o stare materială bună, respectiv cei cu stare materială precară. În cazul copiilor noi, deja la înscriere ne informăm printr-o Foaie personală despre situația socio-materială a familiei, din care provine copilul. Principalele sarcini ale noastre sunt: prevenția, întrajutorarea umană, înțelegerea și consilierea.

4.3.3.      Legătura dintre grădiniță și familie

Grădinița noastră își propune continuarea educației din familie, și – în strânsă legătură cu familia – realizarea educației religioase la nivelul adecvat particularităților de vârstă. Continuarea educației religioase presupune o inițiere prealabilă în acest sens în familie. Educația religioasă începe deja la vârstă fragedă, atunci, când copilul interiorizează iubirea lui Dumnezeu – prin forme de comportament transcendentale trăite în / de familie. Din acest motiv depinde activitatea educativă a noastră de viața religioasă a familiilor. Prestația educativă în domeniul religios va da randament numai atunci, dacă se referă la educația totală, generală.

Despre dezvoltarea individuală a copilului ne consfătuim în permanență cu părinții. Este importantă în acest sens luarea în considerație a „sensibilității de problemă”, caracterul umanitar al rezolvării de probleme, ajutorul anticipativ, înțelegerea și încrederea reciproce.

Formele ținerii legăturii cu familia:

-          înscrierea copilului, ca prima formă a legăturii

-          acomodarea, când părinții vor cunoaște îndeaproape viața din grădiniță

-          vizite la familii

-          conversații individuale – în cadrul orelor de audiențe, sau în mod spontan

-          ședințe cu părinții

-          festivități ocazionate de sărbători bisericești – sau festivități din grădiniță

-          activități în timpul liber, excursii

 

 

 

 

5.     OBIECTIVELE GENERALE EDUCATIVE ALE GRĂDINIȚEI

 

Obiective educative:

-       Dezvoltarea imaginii lui Dumnezeu în sufletul copilului – pe baza exemplului de viață și comportament al pedagogului creștin

-       Iubirea necondiționată

-       Relația cu lumea creat㠖 ocrotirea acestei lumi

-       Fundamentarea vieții practice credincioase creștine:

·      Însușirea valorilor fundamentale ale moralei creștine

·      Forme de comportament și simțul de responsabilitate

·      Sărbătorile anului liturgic

-       Educația creștin-cetățenească

 

Sarcini:

-       ca o continuare a educației religioase realizate în familie – întărirea și extinderea valorilor creștine

-       formarea de idee despre iubirea lui Dumnezeu

-       formarea și dezvoltarea competențelor de „admirare a lumii create”

-       bucuria, recunoștința, respectul, ocrotirea

-       experimentarea vieții creștine pe parcursul vieții din grădiniță:

·      iubirea față de semeni

·      virtuțile creștine

·      iertarea

·      acceptarea reciprocă

·      solemnitatea festivă

-       imaginea omului creștin răspunzător, formarea și exersarea simțului de răspundere

5.1. Sarcinile educației din grădiniță prin prisma educației în limba maternă

Educația individuală și colectivă a limbii materne

o  inițierea exprimării verbale prin joacă

o  pornirea comunicației elementare

o  diferențiere de sunet

o  îmbogățirea vocabularului

o  pronunția corectă

o  îndrumarea comunicației în familie și sprijinirea pedagogică a acesteia

o  coordonarea vorbirii și a mișcării

 

5.2. Educarea la credință

·         Idealul omului catolic – fundamentarea vieții creștine

·         Formarea deprinderilor referitoare la iubirea de Dumnezeu

·         Întărirea și completarea valorilor catolice – ca o continuare a educației creștine primite în familie –, respectiv transmiterea acestora prin copil, în familie

·         Experiența vieții de credință catolică pe parcursul vieții la grădiniță

·         Virtuți însușite de la Cristos: iubirea aproapelui, iertarea, întrajutorarea, pocăința, bunătatea, dărnicia, atenția etc.

·         Mijloacele vieții religioase catolice: Biserica, anul liturgic, liturghia, sacramentele, respectarea sfinților, formarea și dezvoltarea aptitudinii de admirare a lumii create (bucuria, mulțumirea, respectul, ocrotirea, răspunderea etc.)

 

5.3. Educația afectivă și asigurarea procesului socializării

(Educația morală, educația comunitară)

·      Trăirea ajutorului lui Dumnezeu creator

·      Formarea caracterului copilului

·      Sesizarea valorilor grupelor de copii de aceeași vârstă

·      Formare răbdării, solidarității, dreptății

·      Formele exprimării emotive

·      Exprimarea iubirii, îngrijorării, temerii

·      Însușirea autodisciplinei, disciplinei, politeței

·      Conștientizarea socializării, a așteptărilor sociale

·      Trăirea identității de roluri

·      Îngrijirea tradițiilor noastre, aniversarea zilelor însemnate (sărbători laice)

·      Sărbătorile bisericești

 

5.4. Formarea conduitei sănătoase de viață

(Întărirea sănătății corporale a copilului, asigurarea confortului.)

·      Educare la un mod și o conduită de viață sănătoase

·      Formarea pretenției estetice față de sine însuși și față de mediul înconjurător

·      Asigurarea unui anturaj sănătos și sigur

·      Însușirea unor deprinderi sanitare adecvate

·      Ajutarea dezvoltării mișcării armonioase și organizate

·      Antrenament continuu, educație corporală, prevenția

·      Activitate în aer liber

·      Formarea și dezvoltarea culturii gastronomice

·      Alimentația modernă

·      Formarea deprinderilor și a regulilor igienice, respectarea intimității

 

 

5.5. Educarea copilului dezavantajat social (Integrarea copiilor cu nevoi speciale)

 

Realizarea și menținerea relațiilor interpersonale:

·      Pregătirea grupului pentru realizarea și menținerea relațiilor interpersonale

·      Motivarea realizării relațiilor interpersonale prin joacă

·      Menținerea relațiilor interpersonale prin darea de sarcini

·      Menținerea și exprimarea interesului

·      Descoperirea, prevenirea și corectarea deficiențelor de învățare, prin luarea în considerație a particularităților de vârstă, respectiv a ritmului diferit de dezvoltare a copiilor cu nevoi educative speciale

 

Realizarea contactului verbal:

·      Salutul – Rămas bun

·      Felicitarea, chemare, invitația

·      Interesare în context copil-copil, respectiv copil-adult

·      Formele de exprimare lingvistică ale admirației, ale recunoștinței, ale bucuriei reciproce și ale bunului simț

·      Formele de exprimare lingvistică ale tristeții, ale regretului, ale compasiunii

 

Tehnici de rezolvare a conflictelor:

·      Încercări de rezolvare a conflictelor, certurilor, ieșirea din conflict

·      Îmblânzirea mimicii și a gesturilor, atingerea, contact corporal

·      Forță vocală adecvată, tonalitate

·      Ocolirea gesturilor excesive și a interjecțiilor

·      Asumarea răspunderii

·      Cererea de iertare

·      Împăcarea

 

5.6. Educația rațională, realizarea educației diferențiate

(Însușirea conștientă a competențelor și deprinderilor – conform ritmului dezvoltării individuale)

 

Competențe cognitive:

·      Perceperea vizuală, vederea și constanța formelor (figuri, forme, dimensiuni, culori, 

relația „parte-întreg”)

·      Orientarea în spațiu (lateralitate, direcții, relații)

·      Dezvoltarea interacțiunii analizatorice, originea lucrurilor

·      Formularea vizuală a relațiilor percepute

·      Capabilitatea de rezolvare a problemelor

·      Operațiuni de gândire – concluzionarea, concretizarea, generalizarea, comparația (diferența-similitudinea)

·      Memoria verbală, vizuală, respectiv persistența și durata atenției

 

Competențe de comunicare:

·      Auzul vorbirii, înțelegerea vorbirii, reproducerea verbală, perceperea vorbei, vorbirea corectă, curată

·      Pronunția sunetelor, vocabularul

·      Redactarea propozițiilor

·      Vorbirea inteligentă, fluentă, coerentă

– Cu luarea în considerare a nivelului de dezvoltare a capacității de percepție a copiilor.

 

6. FORMELE DE ACTIVITATE ALE GRĂDINIȚEI CATOLICE

 

 

6.1. Educarea la credință

Credința este darul lui Dumnezeu

·      Credința provine din auz, dar este necesar și exemplul:

o   observarea

o   siguranța afectivă

o   atmosferă iubitoare – acceptare

o   sentimentul unității

o   trăirea mai departe a credinței după intrarea la școală

·      Sarcinile misionare ale grădiniței:

o   atragerea familiilor în viața comunității bisericești locale

o   constituie forță de menținere rugăciunea, munca și distracția în comun

o   educația la credință împletește în întregime viața din grădiniță

o   modul de salut

o   conversația sufletească zilnică

o   rugăciune înainte și după mese

o   vizitarea bisericilor

o   joacă

o   rugăciune înainte de plecare

·         Întâmplările anului liturgic

o   Sărbătorile de Crăciun

o   Sărbătorile de Paști

o   /Pregătind de sărbători săvârșirea de fapte bune/

o   Vizitarea bisericilor, cunoștință cu instrumentele liturgice

o   Însușirea comportamentului corect cu ocazia vizitării bisericilor

o   Participare la slujbe în comun cu familiile copiilor

o   Învățarea rugăciunilor

Educația morală (educație comunitară și individuală, educație familială, virtuțile creștine)

o   Activități dătătoare de trăiri emoționale comune

o   Fundamentarea și formarea trăsăturilor de morală creștină

/compasiune, întrajutorare, dărnicie, atenție, voință/

o   Întărirea sentimentului de siguranță /iubire necondiționată, sentimentul acceptării/

Din privința dezvoltării comportamentului copilului constituie un model comportamentul personalului din grădiniță.

Sărbători și aniversări

Sarcină:

o   Învățarea modului de a sărbători

o   Încărcarea sărbătorilor cu conținut afectiv

o   Scoaterea zilei de sărbătoare dintre zilele obișnuite

o   Pregătirea adecvată a sărbătorilor

 

6.2. Jocul

Jocul este activitatea cea mai importantă a copilăriei, cu un caracter benefic din privința dezvoltării copiilor, și totodată activitatea cea mai eficace a educației din perioada  preșcolară.

 Scopul: educarea copiilor sensibili la valorile creștine, creativi, cu aptitudini de acomodare și de acceptare a colegilor din grupă, activi, înțelegători și menținători ai sarcinilor primite.

Conținutul jocului

Dezvoltarea relațiilor sociale și a conținutului de joc la preșcolari de vârsta 3-6-8 ani:

·      Viața socială a copilului se dezvoltă de la grupa cu membri puțini, la grupa mai numeroasă

·      Caracteristicile de formă și de conținut ale jocului copilului

·      Durata, adâncimea, nivelul, conținutul jocului

·      Calitatea relațiilor sociale

·      Nivelul relațiilor sociale formate

·      Nivelul lingvistic

·      Modele de comportament și obiceiuri

 

Cadrul organizatoric

Să existe:             -  loc

- timp

- atmosferă calmă

- instrumente de joc

 

Jocul practic sau jocul de funcție:

·      Joc practic cu mișcări

·      Joc practic manipulativ

·      Joc practic verbal

 

Jocuri constructive

·      Cu scop spontan – cu scop determinat

·      La sală, sau în curte (în aer liber)

 

Jocuri de rol

·      Joc de rol efectiv

·      Jocuri constructive

·      Jocuri construcționale (de îmbinare)

·      Dramatizarea de povești, teatru de păpuși

/provine din jocul practic, redă trăirea emotivă, imită adulții sau colegii de grup, contribuie la formarea comunității și a comportamentului, oglindește personalitatea, realizează specificități locale/

 

Jocuri de reguli

·      Jocuri de reguli active (de mișcare)

·      Jocuri de reguli care contribuie la dezvoltarea inteligenței

/acomodare - conformare la reguli, însușirea formelor corecte de comportament, relația cu grupul și relațiile reciproce/

 

Meșteriri – Dibăciri

·      Însușirea tehnicilor

·      Tranziție dintre joacă și muncă

/bucuria creării, dezvoltarea creativității, relații sociale, dezvoltări motorice fine/

 

Teatru de păpuși, dramatizare

·      Reflectarea personalității

·      Trăiri estetice

·      Confecționarea păpușilor

·      Reprezentația de teatru de păpuși a educatoarei

·      Reprezentația de teatru de păpuși a copilului

·      Comunicație

·      Metacomunicație

·      Elemente de joc dramatic

·      Dezvoltarea schemei de corp

·      Identificare cu rol

/capacitatea de acomodare, competența de vorbire, autoevaluarea, cunoașterea de sine/

 

6.3. Poezia, povestea (basmul)

·      Trezirea poftei de vorbire

·      Întărirea înțelegerii vorbirii

·      Oferirea trăirii literare

·      Educația afectivă și estetică

·      Întărirea trăirii sentimentului comunitar, dezvoltarea personalității

·      Stimularea recitării, povestirii

·      Întărirea conștiinței naționale, creștine

·      Ascultarea întâmplărilor biblice

·      Sporirea valorii sărbătorilor

·      Educarea iubirii de carte

 

6.4. Cântecul, jocul cu cântec, muzica

·      Însușirea „limbii materne muzicale”

·      Întărirea vorbirii accentuate a limbii maghiare

·      Dezvoltarea simțului ritmic

·      Cunoștința cu instrumentele muzicale

·      Dezvoltarea auzului muzical

·      Alegerea scalei vocale adecvate particularităților de dezvoltare

·      Dezvoltarea competențelor vocale (cântul)

·      Dezvoltarea creativității vocale și a improvizației

·      Educația afectivă și estetică

·      Audiție muzicală, muzica bisericească

 

6.5. Educația vizual㠖 Desenul, modelare, lucrul manual

·      Dezvoltarea vizuală

·      Trezirea interesului către activitatea vizuală

·      Prezentarea vizuală a sentimentelor, ideilor

·      Formarea sistemului de obiceiuri

·      Prezentarea diferitelor tehnici și materiale

·      Orientarea în spațiu, îmbogățirea universului culorilor și al formelor

·      Dezvoltarea motorie fină

·      Educația afectivă și estetică

·      Observarea bucuriei de creație

·      Analiza operei artistice

 

6.6. Mișcarea – Gimnastica

·      Satisfacerea nevoii de mișcare, trăirea bucuriei mișcării

·      Formarea conduitei de viață sănătoase

·      Ajutarea dezvoltării mișcării armonice

·      Dezvoltarea competențelor corporale, întărirea încrederii de sine

·      Utilizarea instrumentelor diverse

·      Includerea în activități a jocurilor de mișcare

·      Dezvoltarea macromișcării și a motoriei fine

·      Dezvoltarea conștientă a mișcării în aer liber

·      Corectarea ținutei picioarelor, includerea gimnasticii de picioare în mișcarea zilnică

·      Prevenirea accidentelor prin asigurarea mediului adecvat, și prin educație etică

 

6.7. Cunoașterea mediului înconjurător

·      Admirarea frumuseților lumii create (bucuria, mulțumirea)

·      Cunoașterea mediului natural și social

·      Cunoașterea locului de naștere, a obiceiurilor și tradițiilor

·      Organizarea plimbărilor și excursiilor de observare

·      Adunarea de cunoștințe pe cale experimentală (anotimpuri, fenomene, plante, animale)

·      Observarea schimbărilor biologice în „colțul naturii”

·      Educare pentru ocrotirea naturii

·      Raporturile dintre formele, mărimile și spațiile mediului

·      Dezvoltarea orientării în spațiu

·      Educarea siguranței circulației, autodisciplinei și ocrotirii reciproce

 

 

6.8. Activități cu caracter de muncă

Scopul: fundamentarea respectului față de muncă, prețuirea rezultatelor, iubirea față de omul muncitor.

·      Autoservirea

o   îmbrăcarea

o   igiena corporală

o   operațiuni legate de mese

·         Munca prestată în favoarea comunității

o   activitatea de copil de serviciu

o   sarcini permanente legate de viața grupului

·         Muncile ocazionale și sarcinile individuale

o   asigurarea ordinii în mediul înconjurător

o   ajutarea adultului, ajutorarea reciprocă, ajutarea celor mici

o   îndeplinirea altor sarcini

·         Activități adecvate anotimpurilor

o   la sala grupei

o   în curte

o   în preajma grădiniței

 

6.9. Învățarea

Învățarea este nu numai însușirea cunoștințelor folositoare din punct de vedere social, ci și trăirea polivalentă a siguranței și reciprocității, a acceptorii și a faptului că ești acceptat.

·         Să apară formarea competențelor cognitive amplasate în activități.

·         Atenție la perceperile și competențele vizuale, acustice, cinestetice și la realizarea prin joacă a dezvoltării memoriei verbale.

·         Trebuie să fie primordială luarea la cunoștință a particularităților personale, împovărarea optimală și motivația.

·         Este importantă sistematizarea cunoștințelor și experiențelor acumulate, suprapunerea lor.

·         În cazul împiedicării învățării la copil este nevoie strângerea rândurilor, dezvoltare adecvată posibilităților intelectuale.

·         În cazul copilului cu talente ieșite din comun se impune o mai mare atenție, și dezvoltarea individuală.

/întrebări frecvente, atenție la micile modificări ale anturajului, atenție concentrată, memorie deosebită, capacitate de imaginație și originalitate/

 

6.10. Caracteristicile dezvoltării la sfârșitul vârstei preșcolare

·         Majoritatea copiilor, ajungând la sfârșitul vârstei preșcolare, ating nivelul dezvoltării intelectuale necesar începerii școlii.

·         Nivelul de aptitudine pentru începerea școlii are criterii somatice, sufletești și sociale, dintre care nici unul nu se poate neglija, deoarece sunt necesare în egală măsură activității de reușită în școală.

o   Nivelul dezvoltării somatice (schimbarea siluetei, capacitatea de împovărare, mișcarea armonioasă, coordonată, capacitatea de satisfacere conștientă a nevoilor corporale)

o   Nivelul dezvoltării competențelor sufletești (echilibrat sufletește, cunoaște regulile generale ale comportamentului, sunt îndeajuns dezvoltate competențele necesare învățării – întipărirea voită și atenția –, are capacitate comunicativă adecvată, are cunoștințe elementare despre sine și despre anturajul său natural și social)

o   Nivelul dezvoltării competențelor psihirelaționale – sociale (maturitate social㠖 acceptarea, colaborarea, relaționarea – capacitatea de acomodare, conștiința de sarcină în formare, existența caracteristicilor necesare acumulării de cunoștințe)

·         Pornind de la vârsta de 5 ani este obligatorie frecventarea grădiniței. Educația primită în grădiniță este orientată către întreaga personalitate a copilului.

·         În caz de nevoie trebuie cerut ajutorul unor specialiști.

·         Criteriul maturității de școală al preșcolarilor îndreptățiți la îngrijiri speciale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

7.     OCROTIREA COPILULUI ȘI A TINERETULUI

 

Scopul: descoperirea pe parcursul prevenției a faptelor și motivelor, care pot periclita sau împiedica dezvoltarea copiilor.

 

Puncte de vedere necesare evaluării anuale a situației copiilor preșcolari:

·      Numărul total al preșcolarilor

·      Din acest număr câți sunt periclitați

·      Numărul copiilor cu situație dezavantajată

·      Numărul celor care trăiesc în familii cu trei sau mai mulți copii

 

Puncte de vedere care examinează motivele de periclitare ale copiilor:

·      Mediul familial

o   Deficiențe educative

o   Situație familială criminală

o   Condiții precare de locuit

o   Motive de sănătate

o   Motive existente în personalitatea copilului

o   Motive materiale

o   Legături familiale stricate

·      Mediul extrafamilial

o   Viața se decurge în plină stradă

o   Viața se decurge în magazinul de băuturi sau în cârciumă

o   Obligarea la cerșit

o   Oameni fără locuință, ocupanți abuzivi de locuință

o   Consumare de droguri

o   Tratament psihiatric

o   Șomaj

o   Relații conjugale schimbătoare

·      Pași făcuți în posesiunea cunoștințelor de cauză, apărare contra accidentelor. Câte un responsabil pe edificiu – însărcinat cu ocrotirea copilului – ajută activitățile precaute de ocrotire a copilului și de prevenire a accidentelor ale educatoarelor.

·      Prestează munca lor pe bază de însărcinare.

·      Este obligatorie întocmirea programei de ocrotire a copilului – anual, reîmprospătarea și completarea cunoștințelor de ocrotire a copiilor.

·      Consultații sistematice cu educatoarele și cu directorul instituției.

·      Organizarea vizitelor la familii.

 

Este necesară ținerea legăturii cu:

·      Serviciul Bunăstării Copilului

·      Centrul de Ajutor Familial

·      inspectorul de la Ocrotirea Copiilor

·      consilierul educațional

·      Comitetul de Experți

·      Grupuri Caritas

·      Serviciul de Ajutor Maltez

 

 

 

 

 

8. FORMELE ȘI POSIBILITĂȚILE DE DEZVOLTARE ALE COLABORĂRII PĂRINȚILOR, PREȘCOLARILOR ȘI EDUCATOARELOR ÎN GRĂDINIȚELE CATOLICE

 

 

·      Este deosebit de importantă ținerea legăturii strânse cu părinții, evanghelizarea.

·      Vizite la familii, cunoașterea anturajului familial al copilului.

·      Orarul de audiență servește urmărirea dezvoltării copilului.

·      Organizarea ședințelor cu părinții.

·      Sprijinirea comunității părintești și a Consiliului de Grădiniță.

·      Crearea posibilității de organizare a zilelor grădiniței, a zilelor deschise, sau a zilelor de joacă.

·      Organizarea de programe culturale comune.

·      Oferirea posibilităților de pelerinaj și de excursii.

·      Participare comună la slujbele catolice.

·       Realizarea unor programe unice de popularizare a grădiniței.



[1] Codul de Drept Canonic (C.D.C. 796.1.)

[2] Conciliul II. de la Vatican – „Gravissimum Educationis Momentum”(G.E.3.)